stele

zile în șir am citit

ce ne-am scris

și, așa, am putut să trăiesc zile în șir,

locuind iarăși anii în care ne-am scris

ți-am simțit stările prin care treceai,

ți-am auzit gândurile

ți-am luat fiecare silabă și am desfăcut-o până la ultimul detaliu

am șters fiecare literă scrisă de tine, și am lustruit-o,

apoi mi-am făcut din ele o cămașă pe care am îmbrăcat-o.

s-a topit în pielea mea, dar nu era toată gata

abia astă noapte, când m-am îmbrăcat cu ea,

am coborât afară,

și am așteptat eclipsa,

aproape patru era ceasul,

atunci cămașa mea, doar atunci a început să lumineze,

întâmplător toate luminile stradale erau stinse,

și eu eram îmbrăcat doar cu tine,

făceai o lumina așa de frumoasă în jurul meu,

încât am putut să văd luna întreagă,

mare și roșiatică,

și foarte aproape de mine

chiar dacă dispăruse complet, și nu mai rămăsese din ea decât o bucățică,

de mărimea unei unghii

ai trecut chiar atunci prin dreptul ei

iar cerul era așa de înstelat,

că se puteau vedea toate constelațiile

pe care avem voie să le privim,

dar aceea a ta, pe aceea nu am văzut-o decât eu.

avea stele în trena ei,

și stele pe umerii ei,

câte nu le puteai număra