mâinile tale spuneau alt poem

eu treceam printr-o imagine a ta care atârna pe perete

pe unde mă așezam adormeam și când mă trezeam îmi spuneam că trebuie să dorm din nou, pentru că mi se va întâmpla ceva frumos și să fiu odihnit când mi se va întâmpla

am adormit dintr-un presentiment

că tu ai să vii, că tu ai să îmi vorbești,

și când am intrat în casă dormeam, am dormit și în mașină, și cineva parcă îmi spunea povești despre pești și o cetate

și, apoi, te-am întâlnit, citindu-mi

îmi citeai mie, îmi spuneai mie ceva și eu eram treaz, și te ascultam, și încercam să aud ceea ce voiai să îmi spui, dar sunetul era slab

eram odihnit, bobocii de iasomie înfloriți pluteau, mirosul lor, împreună cu rochia ta, prin casă, pluteau și tu îmi spuneai:

fii atent, la sfârșit am să îți spun ceva personal, să fii atent!

iar eu am căutat căștile, căștile verzi, le-am pus pe urechi, am dat drumul la film

și am închis ochii și am adormit, și te-am visat vorbind:

“…când deschid gura și trag aer în piept, te respir pe tine”

pentru că, oricui îi spuneai, ceea ce spuneai, ar fi trebuit să fie foarte fericit că i-ai spus

îmi arăți puțin cum se termină?… :

“dar eu o să îmi așez mâna în privirea ta și o să aștept?..”

atunci ai devenit așa de frumoasă că nu mai puteam să văd nimic din ce se afla în jurul tău

așa, parcă jucai într-o piesă de teatru

la început așa părea,

apoi au dispărut toate

a rămas doar textul tău

parcă îl cântai

și parcă sufletul stătea să îți iasă afară

dar nu voiai încă să îi dai drumul de tot

eu îl țineam de mâini

iar mâinile tale spuneau acum alt poem

iar eu îmi puteam aminti cine eram doar amintindu mi de tine