iazul din podul meu

când eram mic, îmi făcusem un fel de cazemată,
era vremea cazematelor
uite cum a fost:
cazemata era sub acoperișul de stuf al beciului,
acolo mă ascundeam și fumam,
uneori încă mă văd fumând,
îndărătul hulubăriei, care era lipită de beci
am văzut cum s-a construit beciul,
au venit niște basarabeni
bărbați frumoși dar aspri
purtau cuțite
au săpat o groapă lungă de 40 de metri și lată de vreo 5
adâncă de vreo 3
după aia au ridicat stâlpii
când toți stâlpii au fost fixați cum se cuvine
au făcut raftul pentru fructe
pe picioare din butuci de jumătate de metru
de pe care curățau coaja
mirosea frumos
știau să facă și căruțe
după aia au așezat scândurile de-a latul,
cu spații între ele
ca să poată circula aerul de dedesubt
mirosind a pământ proaspăt
și fructele să fie mângâiate de curent
după rafturi au ridicat
pe marginea gropii
pereții din nuiele căptușite cu lut și cu paie
cu ferestre înguste și dese
apoi de stâlpii cei înalți au prins tavanul
l-au podit la fel cu lut galben
și apoi astereala
așa s-a născut podul unde fătau pisicile
pe astereală au montat stuful
tăiat de alături,
de la iaz,
cu secera
prins în snopi
ședeau cu pantalonii suflecați,
aplecați, în apa caldă,
și când priveai vedeai doar cum stuful se clătina încet
ca un reflux
apoi,
când au terminat de acoperit,
am pus o scară
am urcat în pod
mirosea a iaz
se auzea chiar apa cum se liniștea,
lovindu-se de tulpinile stufului pe ici pe colo,
dacă te plimbai,
se simțea miros de mentă
pentru că în stuf creștea mentă proaspătă,
înflorită