394

în seara asta am să te adorm cu șoapte
știai că și brațele știu să șoptească în foarte șoapte
brațele mele au să îți pună o șoaptă în păr, câte una pe umeri și o șoaptă micuță de tot pe buze
șoaptele știu să se cuibărească să se învelească
să plutească fără să atingă locul în care au fost puse
au niște ochișori micuți cu care privesc,
gene lungi, cu care mișcă încetișor aerul
printre firele de păr, unde a fost lăsată șoapta,
trece un fir subțire de aer cald, care încălzește pielea,
atunci firele de păr adorm
pe umeri, unde au fost așezate, șoaptele întind o pânză subțire, sub care își plimbă mâinile,
pânza nu atinge umerii, dar îi mângâie cu aerul de sub ea,
umerii se înmoaie, și se lasă legănați
iar șoapta micuță de pe buze se apleacă, și printre ele suflă înăuntru un vis frumos,
care se lovește de cerul gurii și de acolo alunecă mai departe, în interior,
își construiește acolo o căsuță, cu ferestre luminoase, și cu flori de jur împrejur,
o căsuță pe care poți să o vezi pe un deal, dinlăuntrul tău, atunci când treci pe acolo.
și când treci, chiar atunci te gândești că:
uite, acolo se află o căsuță, așa de liniștită, și așa de împodobită, încât nu ți-ai mai putea dori nimic altceva, care să poată fi comparabil în grad de frumusețe, cu ea.
dar dacă ai ști în ce fel ești, ar cam înflori și înverzi locurile tale
pentru că eu cred că privirea mea le poate face să germineze,
și altele de genul asta le poate face
cred că ar zbughi de pe ele, păsări frumos colorate, fluturi albi și verzi, libelule cu aripioarele vibrând în clarul luminii,
pui de căprioară, cu picioare subțiri, subțiri, prin care ar putea străbate lumina
cam așa ești tu, când te privesc când te sărut cu ochii când te iau în brațe cu ei
când te urc în ei și te las să stai cu picioarele atârnate în afară, la marginea lor și cu mâinile sprijinite în carnea pleoapei
m-aș cam ține scai de fundul tău. și tu mi-ai zice: mai, ce te tot ții tu, așa, scai de mine?
mi-ar cădea lucrurile din mână, de emoție
iar dacă te întinzi pe mine, în fiecare punct în care mă atingi, acolo, un punct de pe mine te mângâie,
împreună cu palmele, care sunt foarte mari, am să mai acopăr, și mai mult, din partea care nu mă poate atinge
au să ți se atingă și sânii de mine involuntar, desigur
și pântecele, și așa mai departe și pot să te răzgâi și cu brațele și cu antebrațele
pe unde nu o să îți vina să crezi
ai să stai foarte bine și eu o să respir cu tine                                                                        atunci și alte locuri vor putea să se simtă atinse, cine știe ce o să le treacă lor prin minte, ce idei le vor veni,
este o poveste despre cum se ating, un băiat și cu o fată
până când ea o să înceapă să se simtă atinsă așa cum nu și-a închipuit că i se poate întâmpla
atunci are să se așeze și mai bine, pe pielea băiatului, pentru că nu-i mai este frică
ea are să înțeleagă că băiatul ăla nu vrea să îi facă nimic altceva decât să o știe
nu vrea să își ia nimic pentru el,
vrea doar să îi dăruiască, ei,
ceea ce ea are nevoie indiferent unde ar atinge-o,
ea trebuie să afle ce locuri frumoase se află pe ea,
și atunci când o face, ea o să se simtă descrisă,
descrisă de altcineva, dar descrisă prin ceea ce a descoperit și ea,
în timpul străbătut de poveste
poate fi o poveste frumoasă despre doi oameni care nu se mai săturau să se tot atingă unul pe celălalt
dacă afară plouă sau este soare, sau este frig sau cald,
ei vor rămâne întinși, unul pe celălalt,
și vor continua
el o va întoarce pe ea,
și o va așeza ca să îi simtă cu pielea părțile pe care i le-a simțit cu mâinile și picioarele,
și o vor lua de la început pentru că numai așa povestea curge, liniștită,
și poate să ajungă până în mare.
ca un râu, un rău frumos, străjuit de sălcii înflorite, care îl mângâie,
îi mângâie pielea, pielea simte fiorii și le înghite mirosul
un rău frumos, cu umeri albi și gâtul prelung,
cu sâni micuți și zvelți,
cu piept lin și îmbietor,
cu pântece suplu și cu șolduri sculptate cu migală,
cu coapse subțiri, cu mușchi prelungi,
cu genunchi care atrag oftaturi,
cu pulpe de lebădă balerină,
cu glezne care țin totul pe ele,                                                                                                          un râu care își caută albia, și când o găsește și se așează în ea,
atunci începe să alunece, se desprinde, și aproape că nu o atinge nicăieri,
dar o urmează,
poate doar cu fesele și cu omoplații,
cu călcâiele, uneori, o atinge.,
și de ce tresare? oh, pentru că ea îi simte, nelămurit, bătăile inimii,
undeva, cam în dreptul inimii ei
apoi începe să i-o audă, și să i-o asculte,
și vrea să afle ceea ce spune
își apleacă urechea inimii ei acolo,
află că inima aia o tot așteptase și că știa că ea o să sosească într-o bună zi
și plantase sălcii în drumul ei
coborâse păsări pe trupul ei și trimisese pești argintii să o străbată și să o înfioare
pești aurii ca să o facă să strălucească
iar într-o seară, împodobită cu fluturi albi, simpli, sau erau coada rândunicii,
ea a ajuns pe malul albiei ei
și, atunci, ea a dat drumul peștilor,
s-a scuturat de fluturi, s-a așezat pe pielea albiei,
brațele sălciilor au cuprins-o,
așa cum am spus,
la un moment dat, ea s-a răsucit,
ca el să îi simtă și partea cealaltă, cu pielea lui,
acum stăteau amândoi cu fața în sus
ceafa ta stă lipită de buzele mele
ochii mei îți miros părul,
pieptul meu îți simte pielea spatelui, omoplații,
vertebrele dulce alunecă, spre pântece,
fesele ți se așează pe pelvisul meu și pe pielea oaselor șoldurilor,
și se unesc
coapsele tale între coapsele mele le țin
mâinile mele gâtul ți-l mângâie
buzele, și bărbia ți-le cuprind și pomeții obrajilor,
oasele fine ale sprâncenelor,
fruntea până sus, claviculele și fructele sânilor, aburul subsuorilor. oasele pieptului și în lungul lor te ating
părțile torsului, alunec pe rotunjirea lor,
cum ai putut să mi le șoptești cu șoaptele tale
cum te-ai dezbrăcat de ele în fața mea
le-ai așezat pe mine și eu nu am mai respirat
îmi vine tot timpul să pun mână pe tine,
să pun sărutările pe tine,
să pun cafea pe tine, ciocolată, carnețele, să pun litere și cuvinte, să iau prăjitura din tine, s-o mănânc,
să, dulce de pe tine, de peste tot,
să te trag peste mine, să te ridic, să te plutesc, să te giruetez,
asta nu ești tu? atunci eu de unde scriu toate astea? cine mi le spune?
eu port pufoaică, tricou de la firmă,
și urmăresc pelicani în zbor și fotografiez când ochilor tăi le este dor
bat străzile, circul cu autobuzul,
culeg flori de câmp care acum cresc și în oraș
și tu mă lași să te visez
azi te-am sărutat
am fost cu tine în călătoriile tale ți-am citit cuvintele și le-am sărutat
mi s-a făcut dor de ceva
de o parte din tine
pe care o port în mine
acum porți o parte din mine, în tine,
seamănă cu o parte din visul meu cu tine care începea așa:
aveai ochii foarte verzi și limpezi și te-ai apropiat de mine,
știu ca o să ți se pâră ciudat, și mi-ai spus: nu vrei să faci detoate cu mine?
și eu ți-am spus:
da, vreau
și nu mai puteam să ies din visul asta incredibil.
de parcă te știam dintotdeauna,
mereu stăteai cu ochii în ochii mei și îmi spuneai:
nu vrei să îmi faci aia, sau cealaltă, și eu îți răspundeam întotdeauna, da, vreau să fac
și mă trezeam cu tine lângă mine, tu îmi spuneai:
uite am stat lângă tine, te-am atins cu mine, te-am privit în mine, a început să îmi placă
și apoi nu mi-a mai plăcut, pentru că așa de tare m-ai speriat,
m-ai speriat că pe unde ai intrat în mine,
îmi părea și bine, pentru că puteam să dau de tine acolo,
dacă mi-ai fi trebuit
mă luai de față, cu palmele mă luai, ce calde îți erau ele, și îmi spuneai:
tu…
dar ție de care parte ți-a fost dor?
de partea ta cea mai, mi-a fost dor,
din cauza asta am început să îți trimit sărutările
știi, nici nu știam că te sărut așa de frumos
mie îmi place să mă săruți și fără motiv
știi că fără motiv îmi vine să te sărut
că am deschis ochii, și fără nici un motiv mi-a venit să te iau în brațe și să încerc să mă iert.
dar numai cu tine în brațe ca să știi că eu pot să mă iert,
doar în brațele tale
pentru că acolo, mă simt iubit
am nevoia să mă simt înconjurat de ele, mereu, oriunde mă duc
te iubesc acolo chiar dacă nu ai putere să mă strângi tare,
eu simt cât de tare
este tarele tău
tu mă faci să simt așa tu mă faci să văd cum mă strângi
nu doar cu brațele, mă strângi cu totul tău mă strângi
cu salcia aia
cu felul în care curge ea prin dreptul apei
mă strâng mii de ființe de-ale tale
ți le trimiți peste tot, în mine,
deschid porțile, și iau în brațe ce găsesc îndărătul lor,
au pașii moi îmbrățișările ființelor tale
sunt plin de pași moi,
pași făcuți înapoi, până când ni se lovesc spinările
poate îți aduci aminte, când îți plac părți din mine,
pe care pășești cu pașii tăi moi, așa de moi, încât deschid porți,
de ce făceai pași înapoi,
de ce îți alegi cu ochii mei, de care rochii de pe pielea ta să te dezbraci,
ca să vii în mine
ca să mă împodobești
să-mi desenezi pajiștile cu gândurile lor,
cu foșnetul aerului care rămâne în ele,
atunci când îți respiră pielea,
când își deschide gura și întâlnește fibrele țesăturii lor
să-mi scrii cuvinte pe oase,
să-ți lipești poezia ta de mine,
să îți așezi rotulele genunchilor tăi, pe pereții mei albi
să-mi dai verbele tale,
ca să îmi fac cuiburi de vrăbii,
să-mi așez gândurile în ele și să fac curte gândurilor tale, pe podeaua cetății
dimineața devreme
să-și rotească cozile, și aripile să și le înfoaie,
să mă săruți cu cuvinte nerostite de buzele tale,
să le lași pe buzele mele, că să le pot rosti în tine,
când ți-aș răspunde înainte de a mă săruta
și să mă așezi în fața ta,
să îți pui umerii pe mine,
să îi legi de mine,
să îi lipești de locuri din mine,
ca să îi simt la fiecare gest sau mișcare pe care le-aș face,
să simt darurile tale,
să le simt mișcările, volutele, desfacerile, rotirile, gustul,
când carnea lor se…
când sunt fericiți,
vii tu, vii tu când sunt fericiți,
vii tu, vii tu și te așezi,
cu oasele tale pe placa care îmi acoperă clapele,
cu gândurile lor, încălțate cu sosește albe,
cu coapsele dezvelite, lungi, care nu se mai termină în mine,
care coboară în mine, ca sunetele împrăștiindu-se,
desenând opt uri pe furnir,
aburindu-mi-l în camere cu arcuri în tavane, ca arcurile trupului tău fizic,
ca și cum eu nu aș mai putea locui altundeva decât în casa lui, cu cerul lui asupra-mi
picurându-mă cu ploile dintr-însul,
cu norii de sub pielea lui,
mângâindu-mă, intrai așa de tare în mine, așa de adânc,
încât eu aș deveni mâna lor.
iar tu ți-ai pune dresuri albe, cu mâini albe le-ai îmbrăca,
cu mâinile mele mângâindu-ți-le,
apăsând deasupra mâinilor tale, ca să le simt
cum urcă pe tine, cum te cuprind, cum te ascund,
dezvelindu-te,
cum își caută locușoarele calde, că să se așeze,
mângâindu-ți-le, dorindu-le, pe ele,
să fie tot una cu ele,
ca să le poată auzi,
mâinile mele, de deasupra alor tale,
silabele unor gemete nerostite,
ca să le sărute degetele,
podurile palmelor care stau acolo,
care își așteaptă sărutul,
ca să poată răsfira, mâinile mele, iarba și florile de pe ele,
să o culce ușor pe pământul pielii tale,
să ia părți din el, să la frământe între degete,
pudra lui să o ducă încet la gură și să-i sărute particulele, una câte una
simțind, gustând, toate dulcețurile                                                                                                  îți tot spun cum te iubesc
am să te țin cu mine
am să te fac frumoasă
am să te descriu
am să te scriu am să ating locuri din tine,
țări din tine, continente, coborâșuri amețitoare, sau culmi mici,
cărări înguste
am să le ating cu pașii mei, locuințelor tale cu ferestre luminate le voi deschid ușile, voi intra în ele,
și am să mă așez, dacă tu mă inviți, am să mă întind lângă tine,
în locuințele tale,
am să te țin în brațe, în fotoliile tale,
am să îți ud camerele, dormitoarele, cu buzele mele, cu degetele mele,
am să te sărut cu orele,
ai să fii întinsă, ridicată, coborâtă, ținută strâns strâns, mângâiată, învelită, dezbrăcată, cuibărită, răvășita, lipită, atinsă tare, atinsă încet, încet, mult, mirobolată, zăpăcită, desfăcută, dusă, adusă, împrăștiată, culeasă, înverzită, înflorită, pătrunsă, înfiorată, linsă, împinsă, presărată, încălzită, plimbată, copilărită, povestită, privită în amănunt,
pentru că tu ești o ființă atât de frumoasă, încât eu nici nu știu ce să iubesc mai întâi din tine
îmi tot vine să mă reped la tine, și să iubesc toatătot ceea ce ești tu
știi că ți-am mângâiat începutul sânului?, într-o seară,
și astăzi când căutam sărutările?
mi-am adus aminte cum începea sânul tău stâng?
că am vrut să îl iau de la locul lui, ca să înceapă din mine?                                                      și, mai ales, cum începea sânul tău drept
știi că nu pot să îmi scot din minte zile în șir imaginea lor?                                                      a pieptului tău gol, și a alunițelor tale care îmi dau amețeli, atunci când le sărut?
sau coapsa piciorului, acolo unde se îmbină cu torsul,
urma bazinului,
șoldul alb, din care nu mă mai satur să îmi iau priveliștea,
când erai îmbrăcată în albastru, când aveai glugă pe cap,
și ți se vedea puțin din părul tău frumos,
moale, între degetele mele ar fi,
tremurându-mi-le
țin minte atât de multe imagini cu tine,
chiar și dintre cele pe care nu mi le-ai putut arăta niciodată
eu îți spuneam de celelalte, în care mintea mea, te împodobea atât de frumos,
doar că să nu trebuiască să mai respir când sunt cu tine
mintea mea căutând-o mereu pe a ta
arăți foarte frumos când stai nemișcată
atunci când stai așa îmi tot vine să te mângâi
ca să te nemișc întruna
închide ochii
primește-mă în ochii tăi închiși
eu am să vin mereu în ei
am să stau în ei am să dorm în ei am să te iubesc în ei
am să întru, din ei, în tine,
în închisul tău, și am să îl deschid
am să caut mirosul tău dinăuntru,
pentru că am început să îl simt deja,
știu că nu există un altul mai intens                                                                                            știu că tu ai să îmi spui, sau ai să mă întrebi:
dar eu de ce nu pot să îl văd, să să îl simt cu ochii închiși
cred că ai să poți
dar eu vreau să îl vezi cu ochii deschiși
vreau să îți vină dintr-o dată din tine
să iasă în afara ta
să știi că el este
și să îl privești în ochi
și să îi spui:
da tu ești și te uitasem
ceea ce știu este că vreau să fac asta pentru tine într-un hal fără de hal
din toți porii ființei mele                                                                                                                      tot îl caută zi de zi și noapte de noapte fără-ncetare
chiar și când cu plată domnului, tot îl caută
chiar și atunci tot la el mă gândesc și cum să îți deschid ochii vreau
cum să fiu lângă tine când se va întâmpla,
ca să îți aud glasul:
aoleu ce frumoasă ființă sunt, ai să exclami
tu tot îmi spuneai despre mine și eu îți spuneam nu
dar tu te-ai încăpățânat, nu am văzut om mai încăpățânat așa de o idee,
și te-ai tot băgat în sufletul meu și nu l-ai lăsat nici o secundă să respire
ai tot amestecat sentimentele în mine
dar poate, uneori, am știut că așa știi tu să mă iubești
lasă că am văzut eu cum înflorești când nu este nimeni atent
când te atingi din greșeală unde nu vrei să te atingi știu eu că îți place să intru înăuntru la tine, și ție să intri înăuntru la mine
să facem schimb de noi
sau să locuiești de-a binelea în mine
ce mi place când îmi spui așa
parcă îmi atingi pielea cu sunete
cred că undeva în tine, ai un fel de lac, albastru,
așa cum era marea ieri dimineață,
înainte de a răsări soarele,
mai ții minte?
și că pe el plutește o barcă cu o singură velă,
iar când pătrunde vântul în ea,
când o rotunjește îndeajuns de tare,
vela ta, cântă.
și dacă eu sunt destul de aproape de locul acela,
sunetele ei îmi ating pielea.
atunci îmi vine să intru în apa lacului tău, și să încep să înot,
să înot în apa ta albastră,
tu să îmi colorezi pielea în culoarea lui,
și atunci, abia atunci, barca ta își întinde brațele spre mine, și se deschide
și iată!, într-adevăr, acolo, în carena ei se aude clar muzica ta,
cea care îmi atinsese pielea.
acum ea pătrunde în mine, până în măduva oaselor,
mi-o face să cânte
așa ai tu, niște locuri, în tine, pe care le trimiți să facă dragoste cu mine fără să știi            felul ăla de dragoste la nivelul moleculelor albastre
ca într-un vas de osmoză
înăuntrul căruia există o membrană permeabilă,
ca un himen uriaș,
de care îți lipești obrazul,
ca să simți obrazul celuilalt,
lipit lângă obrazul tău,
într-un mod atât de intim,
încât nu pare să mai existe nimic între ele,
în corpul lor comun
care mă îndepărtează și mă apropie, în același timp, de ceea ce-mi spui

Advertisements

75.

ceea ce vreau să îți spun este ceva despre pernuța cu învelitoarea albastră din mătase

așa cum știi pe ea scrie comfort, în engleză

deasupra primei linii a literei m și dedesubtul literei t sunt așezate câte o steluță mică de culoare albă

când adorm iau cele două steluțe și le așez pe bolta viselor mele

atunci cerul lor este luminat așa cum, uneori, cei doi luceferi se pot întâlni și privi unul pe celălalt

ca două planete îndepărtate

care jinduiesc una la cealaltă

iar eu trec printr-o imagine a ta care atârnă acum pe peretele camerei mele

73

el îi spunea în fiecare dimineață: bună dimineața, așa cum cineva se apleacă deasupra unui copil care doarme încă, și ar vrea să îl sărute. dar nu o face. pentru că, ființa aceea, asupra căreia își dorește să îi poată transmite dragostea lui, doarme încă.

dar se apleacă asupra-i și, de acolo, din imediata apropiere, îi simte căldura. și știe că, deși nu a intrat niciodată înăuntru, mereu a fost înăuntru. în căldura aceea pe care i-o simte atunci când se apropie la un pas, la un singur pas. această căldura este bunul lui cel mai de preț. aceasta este forma lui de a fi înăuntru indiferent de distanță, de celelalte preocupări, sau chiar de cruzimea cu care viața îl poate trata din când în când. nimic nu îl va împiedica să trăiască, în fiecare zi, acel moment.

***

câteodată, când mergi, el te atinge încet pe umăr, și, atunci, te întorci și-l privești, poartă tot șapca aia ponosită și-și tine jacheta pe mână, sunteți cu toții strânși lângă grămada aia de mere, dinspre care vine miros de dulceață care fierbe încet pe foc, sunteți la umbră, lângă beciul de fructe, în locul în care vă adunați, de obicei, vara, și atunci știi că și el te privește, te privește pur și simplu, fără să-ți ceară nimic, doar ar vrea să știe cum ești tu acum, și dacă merita, dacă a meritat, și, mai ales, de ce nu te-ai întors, de ce l-ai făcut să te aștepte.

script

“am întrebat o pe oksana cum face să meargă mai departe? mi a spus că toată lumea e vânător. unii vânează pentru iubire. alții pentru independență…sau pentru alt scop. unii pur și simplu vânează pentru adevăr. a mai spus că nu trebuie să ne fie frică de vânătoare. oriunde ne duce…sau orice ne face, să găsim ce contează și să continuăm vânătoarea.”

script din Absentia

DSC_9173

ÎCCJ motivează ridicarea controlului judiciar în cazul Kovesi: Adina Florea, criticată dur de judecător

“ÎCCJ a motivat decizia prin care a dispus ridicarea controlului judiciar în cazul Laurei Codruța Kovesi, menționând, printre altele, că acuzațiile sunt lipsite probe, claritate și precizie. Procurorul de caz, Adina Florea, este criticat dur de judecător.

“În evaluarea prezentei plângeri, Judecătorului de drepturi şi libertăţi reține neîndeplinirea condiţiilor necesare începerii urmăririi penale în personam și punerii în miscare a acțiunii penale (lipsa de claritate a acuzațiilor aspect ce echivalează cu inexistența notificării oficiale, existența unui caz de stingere sau împiedicare a exercitării acțiunii penale, lipsa probelor), nemotivarea ordonanţei prin care s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, impunerea altor obligaţii decât cele expres şi limitativ prevăzute de lege. Toate aceste vicii se subsumează unor condiții de legalitate care, odată dovedite, fac inutilă analiza elementelor ce țin de temeinicie, se arată în document”, potrivit ziare.com.

Kovesi este acuzată că ar fi primit, în 2011, în calitate de procuror general, peste 260.000 lei de la Sebastian Ghita, pentru extrădarea lui Nicolae Popa din Indonezia, beneficiul pentru magistrat fiind de imagine.

Judecătorul spune că probele arată derularea unei proceduri de achiziție pentru aducerea în țară a lui Nicolae Popa.

“Crearea unui beneficiu de imagine apare neverosimil in contextul functiei exercitate si atributiilor acesteia, intrucat, lipsind atributiile legale in procedura extradarii, nu se putea asuma un merit individual in cazul reusitei”, spune judecatorul.

Francisca Vasile spune că “nicio proba (obiectiva), alta decat cele emanate de la denuntator, direct sau prin terti, nu surprinde interferenta procurorului general Laura Codruta Kovesi in stabilirea, divizarea ori alte manopere referitoare la pretul transportului aerian si plata acestuia”.

Legat de acuzatia de abuz in serviciu, in motivare se precizeaza ca “nu au fost probate conditiile de tipicitate obiectiva si/sau subiectiva ale infractiunii”.

Referitor la suspiciunea de marturie mincinoasa, judecatorul precizeaza ca procurrul de caz nu a explicat de ce o presupusa relatie privata intre Kovesi si Ghita ar fi “o imprejurare esentiala pentur cercetare”.

“In ceea ce priveste suportul probator aferent acestei acuzatii se constata ca se margineste la propria declaratie a martorului, devenit inculpat in prezenta cauza. Un singur mijloc de proba, avand ca sursa singulara faptuitorul, nu poate fi suficient pentru sustinerea acuzatiei, cu atat mai mult cu cat proba nu este nici pertinenta”, spune judecatorul.

In motivare se mentioneaza ca Adina Florea nu a indicat concret motivele pentru luarea controlului judiciar. Judecatorul spune ca procurorul de caz a impus interdictiile in mod arbitrar

“Este extrem de neclar cum a ajuns procurorul de caz la ideea posibilei sustrageri de la cercetare ori la posibile incercari de influentare a martorilor, neexistand niciun vag inceput de dovada in acest sens.

De asemenea, este imposibil de decelat cum a ajuns procurorul la ideea potentialului infractional ulterior, respectiv la necesitatea prevenirii savarsirii unei alte infractiuni”, se arata in document.”

Autor: Roxana Popa

sau, în ce țară am început să trăim! este revoltător să vezi cum lipsa de profesionalism, sau, reaua voință, sau aservirea în fața unor interese care nu au nicio legătură cu firescul și cu dreptatea. ci, mai degrabă, cu voința unei părți a clasei politice, care înțelege să distrugă normalitatea în care fiecare dintre noi ne dorim să trăim, doar pentru a se salva pe sine și pentru a putea sa fure în continuare și să distrugă. comandând acest gen de “represalii”, în speranța că nimeni nu va mai îndrăzni să ridice capul, și să și păstreze demnitatea cu orice preț.

iar pentru doamna procuror Adina Florea, nota 2!

ce ne stă nouă în putere? pentru a întrerupe acest curs al lucrurilor? să mergem la vot, să votăm pentru referendum. pentru ca ei să știe că ne este de ajuns! că nu îi mai vrem! că trebuie să răspundă! pentru că, în caz contrar, suntem pierduți ca națiune.

și aici cam cum arată “dovezile”, în cazul de față pentru mărturie mincinoasă, ale doamnei procuror Adina Florea, primite de la un beneficiar al banilor statului, adică din banii noștri, ai tuturor. susținute de corifei, sau, mai degrabă, de cetățeni, pentru că nu îl mai putem numi ziarist, gen Ion Cristoiu.

Later edit: fotografia originală este luata de la Getty Images, intr o crama din Marlboro- New York :

55576712_2200225346911716_3600069826917171200_n

insigna

Într-o seară, venise circul în oraș, eram lângă gardul care îl împrejmuia, dinăuntru, de unde se auzea spectacolul, au ieșit doi băieți, vorbeau o limbă necunoscută, apoi, unul dintre ei s-a aplecat, a săpat o groapă mică, în care a așezat ceva, un obiect, pe care l-a acoperit cu pământ proaspăt. Mi-am imaginat că îngropase acolo o amintire. Apoi circul a plecat în alt oraș, iar eu am așteptat. Într-o dimineață m-am întors pe terenul viran unde fusese instalat circul, și am încercat să îmi amintesc locul, iar când l-am găsit, am săpat și am găsit o insignă mică pe care era gravată imaginea circului, cupola, și ferestrele luminate, așa cum se vedeau în fiecare seară. Nu fusesem niciodată la circ. Dar atunci când am strâns în palmă insigna aceea, dintr-o dată, m-am trezit sub cupola circului. Luminile erau aprinse și acrobații își făceau numărul. Și am știut atunci că, ori de câte ori mi-aș fi dorit, nu trebuia decât să scot insigna aceea mica, din cutia mea cu amintiri, să o așez în palmă și să o strâng cu putere. Și să îmi țin respirația câteva clipe. Așa aș fi putut ajunge oriunde mi-aș fi dorit.