îngerire

mi-este dor de atunci

când îți duci mâinile la spate

și îți atingi aripile

desenul lor îți rămâne imprimat în piele

ca un fel de scris cu cerneală invizibilă

și când îți ții mâinile, în mâinile mele,

din cauza căldurii

eu pot simți aripile tale,

cum dorm, când ți le atingi

img_1291

Advertisements

de ce mi este dor

acasă, mirosul de glicină,

mirosul de iasomie proaspăt înflorită,

iar în spate, în grădină,

mirosul trandafirilor roșii, cățărători,

îmbrățișați de înșelătoarea viță de vie,

și imaginea coapselor tale,

sub pergamentul fin al pielii,

învăluită în aroma ploii.

casa mea de parfumuri!

 

și: ” La mulți ani!”

IMG_1214

mintea ta

ți-am luat fruntea și tâmplele între degete, și au încăput
ți-am luat umerii între umerii mei, și au încăput
ți-am luat spatele pe pieptul meu, și a încăput
ți-am luat șoldurile între șoldurile mele, și au încăput
ți-am luat buzele între buzele mele, și au încăput 
ți-am luat sânii în palmele mele, și au încăput
ți-am luat șoaptele inimii în șoaptele inimii mele, și au încăput
ți-am luat privirile în privirile mele,
am văzut ploaia de perseide din jurul cometei Swift-Tuttle, din privirile tale, și au încăput
ți-am luat insula, pe insula mea, și lebedele captive, albe, au încăput
ți-am luat sângele, în sângele meu, grupa sanguină AII, în venele și arterele mele, și a încăput
ți-am luat coapsele, genunchii, și gleznele fine, în picioarele mele, și au încăput, dar au rămas două câmpuri verzi, cu maci înfloriți în decembrie
dar, când ți-am luat mintea, în mintea mea, am știut că, dacă am să mă aplec, și am să ridic borangicul care învelește sufletul tău, eu am să încap tot în el, dar grădina lui tot nesfârșită va rămâne, împodobită cu trandafiri de toate culorile, cu pomi înfloriți, cu alei străjuite de plante rare, care nu se ofilesc aproape niciodată, și cu struguri copți, roșii și albi, sub un cer de culoarea murelor, când se coc în palmele mele, și îmi străpung pielea,
ca niște pumnale, stelele de pe boltă

: Children in ballroom dancing class by Alfred Eisenstaedt,1945

17264684_1524087380986611_6054022075889822560_n

gândurile

în fiecare dimineață

când mă trezesc

deschid larg fereastra

și dragostea mea vine

se așează pe marginea patului

și stă, acolo, liniștită

nu-mi spune nimic

dar, între ea și fereastră,

în timp ce se ridică și pleacă

stau gândurile mele

pe ele pășește ea ușor

în timp ce eu stau pe marginea patului

și privesc urmele pe care le-au lăsat pașii ei

 

IMG_1299

mark o’brien

lasă mă să te ating cu cuvintele mele
căci mâinile mi sunt ca niște mănuși goale
ca un moment de o tristețe fără sfârșit
care s a abătut împotriva lor înșile
să alunece ușor și să te mângâie pe pântec
pentru mâinile mele, ușoare și prăbușindu se precum cărămizile
ignorându mi visele și încăpățânându se
mi refuze cele mai tăcute dorințe
lasă mi cuvintele în mintea ta
torțe îngropate
lasă le să intre în sufletul tău
ca să te poată salva ușor
din interior