vechituri

taica mare ținea prima dugheană de la intrarea în bâlci; artur a câștigat o rață de ipsos, două tablete de ciocolată și o găletușă de plastic. marele premiu, ceasul antiacvatic al lui robinson, a rămas în posesia lui taica mare. istoria se repeta cu fiecare necunoscut aflat în căutarea norocului. artur, așezat pe o bancă, a descifrat, din ziarul făcut coif în rubrica de pariuri: concurs între cocoșii mexicani cruzeiros și zapata! lingeți degetele înainte de a paria! șansele dumneavoastră sunt, astăzi, extraordinare: cota 12:1 pentru zapata. pinteni de agint, ascuțiți la polizoarele universale ale bâlciului. artur și-a dat seama rândurile din ziar semănau, mai degrabă, cu o reclamă decât cu o rubrica de pariuri. locanta unde aveau loc luptele era împrejmuită cu un gard înalt de sârmă. artur s-a strecurat printr-o gaură, prin care abia a reușit treacă. „ alo! domnu’!, taxa!”, „dar suntețiești mama du” , s-a trezit artur vorbind, apoi a râs. „care mama du? golanule, taxa! gil,… săriți!” femeia glanda se trântise în praf, zbiera, scotea spumă, epileptică. artur, prostit, i-a strecurat în palmă câteva monede.”asta drept plată”, i-a spus el. apoi a lovit-o cu piciorul în coaste.”durule!”, a gemut femeia, cuprinsa brusc de o admirație fără margini. s-a târât la picioarele lui, înlănțuindu-i-le cu sărutări. „cocoșelul artur și-a găsit găinușa!”, cânta pigal, de cealaltă parte a gardului. „cocoșelul nu mai plânge de-acum înainte, el se retrage cu aleasa inimii lui printre bălării; acolo vor pune la cale concepțiunea; cocoșelul n-o părăsi decât în ziua a paisprezecea, decepționat găinușa nu a descoperit, încă, sexul lui mic de cocoșel”. „demonule! ”, i-a șoptit femeia, fierbinte, și artur a simțit cum îi cresc pene la fund. „așa ceva nu se poate!”, a strigat el, îngrozit, încercând se elibereze din strânsoare. după câteva minute, artur intra în „tunelul necunoscutului”. „încearcă proba asta, cetățene!”, glăsuia megafonul mic, prins în perete, deasupra unui dulap strâmt. artur s-a strecurat înăuntru. n-a rezistat decât o ora după care a spart ușa. în patru labe s-a târât spre ieșire. podeaua se mișcă sub el, pereții se apropiau unii de alții. afară, a început alerge. ”ultima ocazie călătoriți cu bărcile fermecate!” „lacul pare artificial” comenta un individ aflat lângă artur, pe malul bălții stătute. încasatorul se foia prin preajma lor agitând în mâini biletele. ambulanțele, aflate la capătul celalalt al lacului, erau încărcate cu recolta de răniți din ultima cursă. falși idoli de ipsos prevesteau sabatul. putea fi văzut grigore lupu cu cuțitul sau lung lucind în bătaia lunii. domnișoare surprinse țipau, impresionate de gândul uriașei capcane în care, aventurandu-se, căzuseră.

ilustratie : They are creatures.., 1964 by Wingate Paine

394783_478957925499567_1370121721_n

 

Author: otavadan

descriu reacţii chimice

2 thoughts on “vechituri”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s