argintiu

prima dată l-am văzut sărind prin răul repede, când treceam prin defileul tău, îți atingeam pereții cu degetele, din stânci răsăreau flori albastre. lăsai locuri care se deschideau, puteam vedea verdele tău, cum se apropia de mine și se reflecta în lumea din ochii mei, iar în apa râului care curgea prin tine. acolo unde se liniștea, acolo m-am așezat și dintr-însa a ieșit un delfin argintiu, și-a așezat fruntea în palma mea, și mi-a spus: lasă-mă să-mi odihnesc pielea în palma ta,

pielea lui era fină, aproape transparentă, și palma mea începea să se oglindească în ea. m-a întrebat: pot să iau palma ta și degetele tale în pielea mea?, : da, poți. ți-am răspuns. și mi-am pierdut-o într-o mângâiere care se petrecea în corpul delfinului, și el îi răspundea atunci când i se unduia trupul, prin apa râului tău, cu mângâierile lui,

iar când apa se lărgea, și malurile se îndepărtau, noi călătoream înspre un lac, pe deasupra căruia zburau păsări albe cu gâturi lungi, întinse. iar delfinul făcea salturi pe deasupra apei. atunci îmi puteam vedea palma prinsă sub pielea lui, când străluceau în soare, iar eu mă aflam pe stâncile tale, și priveam în largul tău, și la cercurile undelor, care răsăreau în locurile în care delfinul ieșea din apă și aproape că părea că zboară,

eu îl așteptam pe mal, și iarba malului îmi cuprindea picioarele,

și păsări albe cu gâturi lungi treceau aproape de mine,

și-n ochii lor delfinul tău aproape că părea că zboară, deodată cu ele. și aerul lovit de aripile lor mângâia iarba care-mi cuprinsese picioarele, iarba părea vie mângâiere, și tu mă întrebai, atunci: nu vrei să fii iarba malului meu, ca să-mi pot odihni aerul de sub aripile mele, printre firele ei?, și eu îți răspundeam: dar eu asta am vrut întotdeauna!

atunci, în urma noastră, defileul tău se îngusta și pereții lui înalți țineau cerul tău, și din rădăcinile tale, semințe dulci, cădeau în apa râului, și, câteodată, vreuna ajungea pe pielea delfinului, și el o lăsa să cadă în palma mea, și să încolțească în ea gustul defileului tău, cu flori albastre răsărind din stânci, cu cerul sprijinit de pereții lui înalți, și cu mirosul lacului tău,

pe care păsări mari albe se așezaseră lin,

și își țineau capetele sub aripi, visau visele tale. și prietenul meu, delfinul, venea lângă mal și își lăsa capul să ațipească în palma mea, întâlnind-o cu cea plecată în el, în care-și odihnea pielea argintie, fină ca mătasea, fină precum carnea ta, când își întinde aripile larg și își ține gâtul drept,

lebăda cărnii tale, cu bătăi de aripi care fac aerul din jurul meu să miroasă a iarbă, oriunde și-ar duce trupul

Advertisements

Author: otavadan

descriu reacţii chimice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s