bagajistul

vine cineva din mine și mă întreabă:

– de ce îți este așa de dor de ea?

– pentru ca ea mă ajută să respir

și, de azi dimineață, eu nu mai puteam să respir,

aveam parfumul ei în sacoșă, stătea pe un umeraș,

mi-am cufundat mâna în el, am luat puțin de acolo, și mi-am dat repede pe la tâmple așa cum făceau cei mari, când aveam crize și nu puteam să respir,

nimeni nu își explica de ce nu puteam să o fac,

pentru că mă găseau normal, la controale,

dar eu cred că aveam încă o pereche de plămâni, pliați în spatele celorlalți,

care așteptau să respire, numai când ai fi apărut tu;

acum că i-ai învățat actul respirației, ei au devenit dependenți de tine,

nu respiră decât cu parfumul tău,

dacă nu îl simt, se pliază la loc, și, atunci, eu, tot, nu mai știu să respir;

ei m-au tot pregătit în sensul ăsta,

mi-au spus că viața este, în general, așa cum este,

dar nu știau nimic despre perechea mea de plămâni, așa că, de fapt, nimeni nu a știut să mă pregătească pentru întâlnirea cu tine,

nimeni nu a știut să îmi spună de ce,

când am să te întâlnesc,

am să sufăr o mare transformare,

dar m-au lăsat, totuși, să văd toate acele lucruri, unice în felul lor,

să le strâng în mine,

ca să pot, (inconștient mi-au dat voie să le adun), să ți le arăt;

iar când, într-o bună zi, am ajuns, în sfârșit, la ușa ta, ce zarvă au început să facă ele în mine:

– dă-ne drumul afară, pentru ca ăsta este locul pentru care ne-ai adunat atâta amar de vreme, au strigat!,

și se împingeau cu mâinile și cu picioarele,

le simțeam cum se cațără,

cum împing cu fruntea acoperișul sub care locuiseră,

cum deschid larg ochii, doar, doar, au să reușească să te zărească,

iar tu, când m-ai văzut, m-ai întrebat:

: dumneavoastră ați venit pentru bagaje?, intrați, intrați,

dar să aveți grijă să le purtați în poziția în care le-am aranjat,

pentru că au în ele lucruri fragile, pe care trebuie să le duc la bun sfârșit,

lucruri delicate, porțelanuri, cristale, țesături cum nu s-au mai văzut niciodată,

clape de pian cu note muzicale pe ele, care nu trebuie sa se amestece unele cu altele, cutiuțe cu ținuturi imaginare,

sau străduțe pe care mi-a plăcut să mă plimb,

trebuie să le învățați pe toate, fiecare unde se află, pentru că am sa vă cer sa mi le dați, dacă am să am nevoie de unele dintre ele,

capricii de mozart, sau cuvinte pereche, așezate în litiere aurite, purtate pe aleile minții mele,

și mai am și dantele pentru priviri, înfășurate pe suluri micuțe din carton, cu coduri înscrise pe fiecare dintre ele,

să nu care cumva să mi le pierdeți, sau să permiteți să le fie șterse codurile,

am catifea pentru învelit pielea mea, care nu suportă alte atingeri,

fiecare loc de pe mine are altă nuanță de culoare, așa că te rog sa nu încurci niciodată nuanțele,

unele dintre ele sunt în progres mereu, se schimbă dintr-o clipă în alta, în funcție de stările mele, dar tu poți să le atingi, ca să le poți memora mai bine,

ca să poți să mă ajuți la reconstrucția pielii mele, atunci când voi avea nevoie,

dar să ai grijă, cu ce le atingi, atunci când mă înveți cum sunt,

poți să mă atingi cu amintirile tale, dacă le păstrezi în locuri cum ar fi buzele tale, sau în cristalinul ochilor,

poți să mă atingi cu buricele degetelor, dacă ele fac parte din memoria amprentelor tale, a ceea ce ai atins cu ele,

sau poți să mă atingi cu memoria ta,

poți să iei cu limba ta gustul meu, să îi faci analiza chimică și morfologică, și atunci vei putea afla:

: de unde mă trag, de unde vin, de ce vin, de ce stau în preajma ta,

cum simt, cum mă împac cu mine însămi, cum disloc aerul atunci când ma mișc, cum îl disloc atunci când stau nemișcată.

iar eu, eu tot procesez informațiile, sunt atât de multe și atât de frumoase, încât, adeseori, trebuie să mă opresc asupra câte uneia, ca să o pot înțelege deplin,

unele au nevoie de mângâieri, sau de conversație,

sau trebuie să le scot la plimbare, pe altele trebuie să le hrănesc, într-atât de slăbite sunt, și palide,

să le scot la aer curat, prin locuri neumblate, unde este multă liniște,

sau să le adun flori, titluri de cărți, îmbrăcăminte pentru păpuși, sunete de valuri de mare,

sau să aștept, în locuri înalte, să înceapă să bată zefirul, ca să le revină culoarea în obraji,

să fiu discret, dar și insistent, în același timp,

pentru că tu ai deschis lumea mea cu codul tău genetic;

ce frumos a intrat cheia ta, în lăcașul acela din mine, și cum s-au desfăcut încuietorile!, și cineva a spus:

: bine ai venit!

Advertisements

Author: otavadan

descriu reacţii chimice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s